APM Botoşani

Efectele poluării aerului înconjurător asupra sănătăţii

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale  prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii

            Aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa chimică, cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţii, presiune).

            O bună calitate a vieţii se referă la calitatea bună a aerului, nivelul redus de zgomot, apǎ curatǎ, un anunit design urban, spaţii verzi.

            De asemenea calitatea vieţii în mediul urban se bazeazǎ pe o serie de componente, cum ar fi capitalul social propriu, venitul şi bunǎstarea, locuinţa, un mediu sǎnǎtos, relaţiile sociale şi educaţia.

            Activităţile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toţi factorii de mediu, de aceea trebuie controlate şi dirijate, astfel încât să se reducă la minim impactul asupra mediului.

            Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui management adecvat, axat pe dezvoltarea infrastructurii şi protecţia mediului ambiant.

            Emisiile în atmosferă a substanţelor dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, pot modifica însăşi proprietăţile atmosferei, şi pot duce la consecinţe ecologice şi climatice nefaste.

            Poluanţii din atmosferă variază în funcţie de natura lor, concentraţie cît şi de durata acţiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave.  Specialiştii în medicină şi ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea mediului şi creşterea numărului de persoane care suferă de alergii, astm, cancer şi alte boli. Poluanţii principali care acţionează negativ asupra oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon, aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie  (PM10 şi PM2,5).

 Oxizi de azot (NO, NO₂)

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive care conţin azot şi oxigen în cantităţi variabile şi sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât activitatea terestră cât şi ecosistemul acvatic. Oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci cînd combustibilii sunt arşi la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera şi  reducerea vizibilităţii în zonele urbane.

Efectele asupra sănătăţii

            Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît pentru oameni cât şi pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decît cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la concentraţii reduse afectează ţesutul pulmonar Populaţia expusă la acest tip de poluanţi poate avea dificultăţi respiratorii, iritaţii ale căilor disfuncţii ale plamînilor. Expunerea pe termen lung la o concentraţie redusă poate distruge ţesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Dioxid de sulf (SO₂)

            Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii şi căile respiratorii. Dioxidul de sulf provine atât din surse naturale(erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele mlasştinoase, oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din descompunerea biomasei) cât şi din surse antropice (sistemele de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei şi hîrtiei şi, în măsura mai mica, emisiile provenite de la motoarele diesel.

Efectele asupra sănătăţii

          In funcţie de concentraţie şi perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătăţii umane.

            Expunerea la o concentraţie mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurta de timp, poate provoca dificultăţi respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vîrstnicii şi persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.
            Expunerea la o concentraţie redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecţii ale tractului respirator.

Monoxid de carbon (CO)

            Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. Provine din surse naturale(arderea pădurilor, emisiile vulcanice şi descărcările electrice) şi din surse antropice(producerea oţelului şi a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier, aerian şi feroviar)

Efectele asupra sănătăţii

          Este un gaz toxic, în concentraţii mari fiind letal prin reducerea capacităţii de transport a oxigenului în sînge, cu consecinţe asupra sistemului respirator şi a sistemului cardiovascular.

• afectează sistemul nervos central;
• slăbeşte pulsul inimii, micşorînd astfel volumul de sînge distribuit în organism;
• reduce acuitatea vizuală şi capacitatea fizică;
• dificultăţi respiratorii şi dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
• determină iritabilitate, migrene, respiraţie rapidă, lipsa de coordonare, greaţă, ameţeală;

Segmentul de populaţie cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă: copiii, vîrstnicii, persoanele cu boli respiratorii şi cardiovasculare, persoanele anemice.

Ozonul troposferic (O3)

          Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecacios. Se concentrează în stratosferă şi asigură protecţia împotriva radiaţiei UV dăunătoare vieţii. . Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a"smogului fotochimic". Se formează prin intermediul unei reacţii care implică în particular oxizi de azot şi compuşi organici volatili.

Efectele asupra sănătăţii

          Concentraţia de ozon la nivelul solului provoacă iritarea tractului respirator şi iritarea ochilor. Concentraţii mari de ozon pot provoca reducerea funcţiei respiratorii.

 Pulberi în suspensie (PM10şi PM2,5)

            Pulberile in suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături de lichid. Provin din surse naturale( erupţii vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip şi dispersia polenului) şi din surse antropice(activitatea industrială, sistemul de încălzire a populaţiei, centralele termoelectrice). Traficul

rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile maşinilor atît la oprirea acestora cât şi datorită arderilor incomplete.

Efectele asupra sănătăţii

          Dimensiunea particulelor este direct legată de potenţialul de a cauza efecte. O problemă importantă o reprezintă particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas şi gît şi pătrund în alveolele pulmonare, provocînd inflamaţii şi intoxicări. . Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare şi respiratorii, copiii, vîrstnicii şi astmaticii. Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept şi dificultăţi respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentraţie scăzută de pulberi poate cauza cancer şi moartea prematură.

Efectele poluării aerului înconjurător asupra  ecosistemelor

Emisiile conţinând compuşi ai azotului şi sulfului expun  ecosistemele  la niveluri de poluare mai ridicate decât cele sustenabile,este şi  semnalul de alarmă tras de către Agenţia Europeană de Mediu (AEM).

Poluarea aerului dăunează mediului în diverse moduri.

Acidifierea provocată de substanțe poluante, cum ar fi dioxidul de sulf, oxizii de azot și amoniacul, se află la originea ploilor acide care poluează pădurile, râurile, lacurile și alte zone naturale.

Eutrofizarea este cauzată de fertilizatorii pe bază de azot care își fac loc în mediul natural din cauza utilizării lor excesive. Ea contribuie în mod semnificativ la pierderea biodiversității. Acești nutrienți se infiltrează în lacuri sau cursuri de apă, declanșând înmulțirea algelor care sufocă peștii și alte animale și plante sălbatice.

Ozonul de la nivelul solului afectează frunzele plantelor și încetinește creșterea acestora, dăunează pădurilor și plantelor sălbatice și reduce producția agricolă.

Poluarea atmosferică este generată, în mare parte, de sectorul energetic, încălzirea locuințelor, sectoarele industriei grele, cum ar fi siderurgia și rafinăriile, transport, agricultură și activitățile de tratare a deșeurilor.

Legislația UE stabilește standarde ridicate în ceea ce privește:

Pulberile fine – particule foarte mici cu un diametru reprezentând o fracțiune de milimetru. Printre sursele acestora se numără transportul, cele mai multe forme de combustie și anumite procese industriale.

Compușii organici volatili – emiși de solvenți, vopsele și lacuri, de țevile de eșapament și de stațiile de benzină.

Oxizii de azot inclusiv dioxidul de azot – generați în timpul combustiei, de exemplu de motoarele vehiculelor și de centralele termice.

Dioxidul de sulf – format în timpul arderii combustibililor fosili.

Amoniacul (NH3) – eliberat de deșeurile de origine animală și de îngrășămintele naturale.

Metalele grele – eliberate de procesele industriale cum ar fi purificarea metalelor și galvanoplastia, incinerarea deșeurilor și arderea cărbunelui în centralele electrice (mercur).

Benzenul – solvent industrial utilizat pe scară largă, emis de surse diverse, inclusiv activitățile industriale, țevile de eșapament ale autovehiculelor, stațiile de benzină și fumul produs de lemne și țigări.

 Pentru protecţia vegetaţiei privind expunerea la ozon, Legea nr.104/2011 privind calitatea aerului înconjurător defineşte:

• O valoare ţintă pentru protecţia vegetaţiei – valoarea AOT40( calculată pe baza valorilor orare din luna mai până în iulie)de 18(mg/mc).h, mediată pe cinci ani. Această valoare ţintă a fost impusă  până la 1 ianuarie 2010.
• Un obiectiv pe termen lung de 6(mg/mc).h, data la care ar trebui atins acest obiectiv fiind neprecizată

Efectele poluării aerului asupra ecosistemelor se va trata la nivel naţional,  APM având în dotare doar staţie de fond urban – pentru protecţia sănătăţii umane.

 Efectele poluării aerului înconjurător asupra  solului şi vegetaţiei

 Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică).

Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu o influenţă deosebită asupra sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celor de suprafaţă cât mai ales a celor  subterane.Poluanţii din aer au efecte distrugătoare asupra solului şi vegetaţiei.

Oxizi de azot (NO,NO2)

Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetaţiei prin albirea sau moartea ţesuturilor plantelor şi reducerea ritmului de creştere a acestora.
Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare la animale, care se aseamănă cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor, provocînd boli precum pneumonia şi gripa.

Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide, favorizează acumularea nitraţilor la nivelul solului şi pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.

  Ploile acide distrug plantele si animalele. Ele spală nutrienţii de pe sol, frunze şi ace, iar acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea acestora.

Dioxid de sulf (SO2)

            Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii şi ţesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.

Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roşii şi negre, frasinul. În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitaţiilor, cu efecte toxice asupra vegetaţiei şi solului.

Monoxid de carbon (CO)

La concentraţiile monitorizate în mod obişnuit în atmosferă la monoxidul de carbon nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.

Ozonul troposferic (O₃)

            Este responsabil de daune produse vegetaţiei prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane.

            Poluanţii emişi în atmosferă sunt supuşi fenomenului de diluţie şi sedimentare.

Suspensiile au stabilitate  mai mică în atmosferă decât gazelle şi o capacitate de difuzie mai redusă. Stabilitatea  este cu atât mai mică cu cît dimensiunea şi masa sunt mai mari, astfel au capacitate mai redusă de a se dilua în aer în raport cu gazelle,în schimb se sedimentează mai uşor.